duminică, 25 iulie 2010

Plimba cartea. Resturi.

Nu stiu sa fi dus vreodata un plan pana la capat, in linie dreapta. Iata-ma in Norvegia, cu patru carti dupa mine (limitare de bagaj, da?). Una dintre ele e Apropierea. Am purtat-o prin aeroporturi, gari, tari calde, tari reci. Piscina, teren de fotbal. Nisip, piatra. Stiti voi.

Ovidiu zice ca scrie Lecturi urbane pe mine. Well, nu asta era planul. Dar care mai era planul? Planul era sa citesc trei carti in patru saptamani.

Am terminat de citit aseara, intr-o bucatarie, Apropierea. Am tras mult de ea. Fie pentru ca nu voiam sa se termine, fie pentru ca atunci cand voiam sa-i vad ultimul rand, nu reuseam (din motive obiective, cum ar zice un prezentator TV)

Nu stiu despre autor decat ce scrie pe coperta a patra. Si mai stiu cum lauda Claudia cartea asta. Multumesc Claudiei ca nu mi-a zis si de ce, ca m-a lasat sa descopar singura.

Stiu fragmente. franturi. resturi. Stiu din offline-uri, din scrisul de mana de pe plic, din semne de punctuatie, din poza. Stiu deja prea multe.

Uneori as vrea sa stiu totul. Uneori as prefera sa nu stiu nimic. Pendulez obsesiv intre extreme.

Nu, n-am citit Cartea tuturor intentiilor inainte. Mi-a placut doar prezentarea de pe site-ul CR, am cumparat-o cu ceva timp in urma. Am rasfoit-o. Citeam o pagina, un paragraf, o idee. Apoi Cartea a plecat mai departe, la un cititor care avea nevoie de ea.

Citatul preferat din Apropierea

Mi-am notat pe mii de bucatele de hartie zeci de indicatii ca sa-mi amintesc care e preferatul.

Nu mai am decat ultima hartie, cea de ieri. Le gasesc eu pe celelalte, nimic nu pierd, doar ratacesc. Gata: in 30 de secunde l-am ales.

"Nu ma interesa si nu ma intereseaza umorul. Mi se pare vulgar. Altfel stau lucrurile cu ironia. Poti incheia o afacere sau o partida de sex si altfel decat hahaind, de exemplu punandu-ti partenerul pe ganduri. (p.227-228)". As adauga ca autoironia e cea mai misto calitate umana.

Cartea cu autograf e acasa, la mama. Incepusem sa citesc exemplarul personal cu cateva zile inainte de a primi cartea pentru leapsa. Ma gandesc cum fac sa o trimit urmatoarei persoane. Deocamdata mama e intre o nunta si...un eveniment mai...trist. Somewhere in the middle.

Sunt in biblioteca. Putine carti, suficiente. Revin.

Insomnii. Sofia. Mereu Sofia

Sa nu stii nimic. Sa stii ceva. Putin. Deci nimic.
Sa astepti. Sa nu mai astepti.
Sa te joci de-a ghicitul cu tine insuti.

O sa fie bine. Cliseu. O sa fie rau...
Ceva o sa fie, Sofie.

marți, 6 iulie 2010

Poezia e la Bistrita

Luati, luati, au de toate.